Despre prietenie

-Dedicat prietenei mele D. (Scumpii)-

Un prieten te acceptă așa cum ești, fără să vrea să te schimbe. Îți suportă toanele, supărările, frustrările… Un prieten te susține, chiar și atunci când nimeni nu o face, chiar și atunci când nici tu nu mai crezi în tine.

Lângă un prieten adevărat poți fi tu însuți, fără să-ți pese că nu ești îmbrăcat cu hainele tale „de duminică” sau că poate dimineață n-ai apucat să-ți faci patul, când vine la tine fără să te anunțe, din dorința de a-ți face o surpriză.

Un prieten îți spune când nu-i place ceva la tine. Un astfel de om te ridică atunci când ești prăbușit la pământ, chiar dacă poate și el abia se mai ține doar pe o treaptă mai sus de tine.

Atunci când găsești un astfel de om trimis de Dumnezeu, ți se pare că-l cunoști dintotdeauna, și, din acel moment, simți că tot ce i-ai spune, ar fi în siguranță, orice s-ar întâmpla. Simți că o piesă importantă din puzzle-ul vieții tale și-a găsit locul. Te simți mai întreg. Cred că uneori Dumnezeu îți trimite doar un astfel de om pe parcursul vieții. Depinde de tine să ai grijă să-l păstrezi, și el la fel și să vă ajutați reciproc.

Rămâi uimit cât de mult poți semăna în toate cu un om pe care-l întâlnești destul de târziu, când ești aproape un om format și cu care nici nu ai crescut împreună, nici nu vi s-au intersectat până atunci drumurile. Un om care apare când nu prea mai credeai în oameni și prietenie. El îți redă speranța că lumea asta mai are o șansă și, prin mica voastră lume, care se tot mărește, Lumea cea mare nu mai pare un loc atât de înfricoșător și rece. Parcă înfrunți altfel totul, știind că orice s-ar întâmpla, vei găsi înțelegere, un sfat, un umăr cald, o doză de trezire la realitate când nu mai vezi clar ce ți se întâmplă și nu mai judeci la rece… Nu te mai simți chiar atât de pierdut și singur.

Ce-aș putea să mai spun… „mulțumesc” cred că ar fi mult prea puțin…

girls-783501_1920

Fără poezie…

Fără poezie, viața mea n-ar fi ritmată,

Ar fi un ocean calm, plin de apă sărată,

Fără poezie, viața mea n-ar avea rimă,

Sunetele s-ar căuta, fără vreodată de braț să se țină.

 

M-aș trezi dimineața, fără scop, plină de dezgust,

Aș servi în fiecare zi o pâine fără gust,

N-aș mai asezona cu imagini și metafore,

N-aș mai vedea într-un nor, un vapor fără de ancore.

 

Fără poezie, n-aș avea în toate o măsură,

Aș vorbi prea mult, n-aș avea lacăt la gură,

Și mai mult ca sigur n-aș fi în idei prea ordonată,

Un vers mototolit sub scaun și-o comparație sub pat aruncată.

 

Fără poezie, viața mea ar avea sigur culoare,

Dar n-aș mai găsi în ea strălucirea de la soare,

Nu m-aș mai fi îndrăgostit de lună și de stele,

N-aș mai fi văzut pe cerul nopții curcubeie…

 

Fără poezie, nu m-aș fi gândit că poate e posibil să zbor,

Nu m-aș mai fi dorit o constelație pe pământ să cobor,

Fără poezie, viața mea ar fi un deșert pustiu,

Unde aș trăi, dar nu mi-aș simți sufletul viu…

 

Canari

Câteodată trebuie să le vorbesc sau le cânt canarilor, altfel nu prea mai zic nimic… Mai ales pe timpul iernii, acum stau mai mult în curte și aud tot felul de păsări. Uneori mi-e așa de milă de ei, că sunt închiși…

De minte

Hmm… oare cât de mulți ani se poate chinui o măsea de minte să iasă?! Prima a ieșit bine-mersi, prin liceu, cu dureri minore, a doua se tooot chinuie de vreo… nu prea sunt sigură, dar cred că de aproape 3 ani. Se pare că nu are destul loc, dar dna doctor mi-a zis că nu e cazul încă să o scoatem. Nu pot descrie în cuvinte cât de tare m-am bucurat (!!!) când am auzit asta, dar totuși, când o să fie cazul, că deja începe să fie enervant… Nu prea mă supără (ne)prezența ei, dar..

Când probabil am destul calciu în corp, iese timid din găoace doar un colț de măsea, niciodată mai mult, lucios și frumos de mama-focului, apoi se retrage. Și tot așa. Că vorba proverbului: La plăcinte înainte, la stres înapoi. (Am o mătușă de la țară care inventează mereu proverbe, vrând să pară înțeleaptă, pe care le spune așa într-o doară, după ce zice ceva: „Că vorba proverbului, când vreau să mănânc, mănânc.” etc. Probabil și de aici mi se trage cu proverbele.)

Cred că asta explică multe, dacă mă înțelegeți, mintea asta nu vrea să apară și pace! Dar nu pot să zic că nu-mi place deloc asta 😀 Până la pensie are timp berechet.

Purificare

Câteodată, îmi vine să-mi smulg inima din piept,

Și s-o spăl bine la râu cu pietre abrazive,

S-o scufund în ape limpezi, s-o înec,

Să nu-i mai aud aceleași vechi și noi suspine.

 

Poate așa voi reuși s-o curăț de emoții și angoase,

Va fi liberă de orice povară a vreunei amintiri,

Apoi, am s-o așez din nou la loc, între oase

Și-mi voi coase pielea cu ace de brad, subțiri.

 

Cu o lovitură de pumn în stern, ea va porni să bată,

La început mai repede, din obișnuință, apoi va-ncetini,

Va avea încredere în ea, la fel ca prima dată,

Când la adăpostul placentei, prinse-a se zămisli.

 

Nu se va mai teme când e-nnorat prin viață,

Când lumea are culoarea sângelui coagulat,

Va pompa în corp globule roșii pline de speranță,

Se va bucura de însuși darul existenței ce i-a fost dat…

 

Mi-am pus…

Mi-am pus mâna-n dreptul inimii și L-am simțit pe Iisus,

Căci dorind să ne arate imensa Sa iubire, El ne-a spus:

Iată stau la ușă și bat, iar de cineva-Mi va deschide,

Voi intra în casa lui și el va cina cu Mine.*

 

Mi-am pus mâna-n dreptul inimii, când ochii erau umflați de plâns

Și am simțit o căldură ce ființa pe loc mi-a pătruns,

Iar o voce-mi șoptea să am încredere, că acolo unde văd un zid,

Dumnezeu va crea un drum, căci lumina circulă până și-n vid.

 

Mi-am pus mâna-n dreptul inimii și deznădejdea s-a topit din palmă,

Am găsit o rădăcină firavă de care să m-agăț și poate sunt mai calmă.

Căci Dumnezeu a bătut la ușa inimii mele, I-am deschis,

Iar candela din peretele aortei mele, fitilul și-a aprins.

 

Mi-am pus mâna-n dreptul inimii pentru o secundă,

Poate nu suntem singuri în viața asta scurtă, dar nefericit de lungă.

Mi-am pus mâna dreaptă, peste ea cea stângă

Și mi-am șters ochii… poate până și sălciile se satură uneori să mai plângă.

 

*Citat din Biblie, Apocalipsa (3, 20) : „Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.”

الاســـم:	knockatthedoorc10079564pe9.jpg المشاهدات:	4 الحجـــم:	37.4 كيلوبايت

Sursă foto: aici